Abstract
<jats:p>Secolul al XI‑lea a produs schimbari in Europa Apuseana. Normanzii ai cucerit Anglia, dar s‑au asezat si in sudul Italiei si in Sicilia, unde au intrat in conflict cu arabii si in concurenta cu bizantinii. La Roma, papa incearca prin lupta pentru reformarea Biserici sa schimbe o serie de practici care nu faceau onoare clerului latin, simonia si concubinajul. Dar Roma lupta si cu marile puteri politice, mai ales cu imparatul german Henric IV in chestiunea investiturii. Pentru papa Grigore VII sacerdotiul este deasupra imperiului, deci papa este mai presus de toti regii. O lupta dura incheiata mai tarziu prin compromisuri. Atat in Rasarit cat si in Apus se simte un duh al innoirii vietii monahale. Marile manastiri incep o adevarata reforma a innoirii, in cautarea unei vietuiri monahale autentice. In Imperiul bizantin avem diferite forme de organizare a manastirilor dupa reguli lasate de ctitori, care incearca sa traseze drumul corect al monahilor care‑si petrec viata in sfintele locasuri, cautand linistea si rugaciunea. Si latinii cauta acelasi lucru prin ordinile monahale infiintate pentru a intarii misiunea Bisericii in lume. Toate aceste se petrec nu de la sine, ci prin efortul unor oameni exceptionali, mari teologi dar si mari organizatori ai vietii bisericesti. Ei sunt cei care au imbinat cel mai bine rugaciunea cu postirea si munca cu lupta pentru o Biserica puternica.</jats:p>